Dr. Liviu Lovin, specialist în ATI-Toxicologie: Sunt cazuri care pot atinge sute de zile în terapie intensivă, spitalizări de ordinul lunilor / Cele mai multe sunt la pacienţii care, din cauza substanţei pe care au consumat-o, fac complicaţii de organ

O intoxicaţie voluntară sau accidentală cu substanţe psihoactive sau de alt tip poate duce la internări care să dureze săptămâni, sau chiar luni, afirmă Liviu Lovin, medic specialist pe secţia de ATI Toxicologie la Spitalul Floreasca. Acesta subliniază că cele mai grave cazuri sunt cele care duc la disfuncţiile unor organe.

"Vorbim despre cazuri care pot atinge zeci, sute de zile în terapie intensivă, spitalizări de ordinul lunilor. Şi cele mai multe sunt întâlnite în cazul pacienţilor care, din cauza substanţei pe care au consumat-o, să spunem, de exemplu, o tentativă de suicid (...) fac complicaţii de organ, fie insuficienţă renală care îi ţine dependenţi de aparatele de dializă, au nevoie de ventilaţie mecanică prelungită, au nevoie de traheostomie pentru a putea menţine pacientul pe ventilaţie mai multe săptămâni. Sunt pacienţi care instalează disfuncţie multiplă de organ. Şi atunci când organele cedează unul câte unul, este foarte greu să le menţii pe toate", a afirmat dr. Liviu Lovin vineri seară, în emisiunea Medika Antidrog, la Medika TV.

Medicul a explicat că, în cazul acestor pacienţi, recuperarea după ce trece episodul care le pune în pericol viaţa trebuie să aibă loc "cât mai repede posibil".

"Dacă pacientul a fost detubat în cursul dimineţii sau şi-a recapătat conştienţa în cursul dimineţii, la prânz sau după-amiază vine un fiziokinetoterapeut. Începem mobilizarea, mobilizare pasivă sau mobilizare în planul patului. Recuperarea nu este doar cea motorie. Vorbim şi de recuperare psihologică. Avem psiholog-clinician, avem psihiatru şi acolo unde este util încurajăm familia să vină la vizită, să discute cu pacientul, să îl susţină", menţionează dr. Liviu Lovin.

Medicul a povestit, la televiziunea cu profil medical, că vede adeseori pacienţi foarte tineri, cu vârste de 16, 17, 18 ani, care nu se pot adapta în mediul social, care au emoţii sau resimt presiunea socială şi recurg la tentative de suicid prin diverse medicamente, dar şi pacienţi mai vârstnici, care fie consumă droguri şi fac supradoză, ori încearcă să îşi ia viaţa pe fondul unor boli cronice care le provoacă suferinţă.